MihaiB Copenhaga m-a cucerit de când l-am văzut prima dată, în 2019.
Dar nu mă așteptam ca la a doua vizită să mi se pară parcă mai frumos 😍
Cu toate că văzusem prima dată cam tot ce era de văzut, am simțit bucuria aia pe care o ai când vezi un loc pentru prima dată.
Asta deși vremea nu a fost cea mai prietenoasă, era înnorat, destul de frig (erau și ceva localnici în tricou și pantaloni scurți 🙂 ), la un moment dat chiar a început să plouă.
Despre prima experiență în capitala Danemarcei am scris aici.
Dacă atunci am venit din Malmo, acum am aterizat direct pe aeroportul din Copenhaga (CPH). Apropo, Wizz Air, cu care am călătorit, folosește Terminalul 2.
De data aceasta am fost în tranzit, am avut vreo 6 ore la dispoziție, veneam din Sarajevo și mă întorceam în România.
Dar în mod intenționat am căutat să am zborurile cu escală cât mai lungă, pentru a avea timp să mai vizitez orașul.
Din aeroport am luat trenul până în gară (Kobenhavn H). Sunt trei stații, am făcut mai puțin de 15 minute.
Ca și prima dată, am luat abonament pe 24 ore City Pass Small de la un automat din aeroport.
Mi s-a părut cel mai convenabil și ușor de folosit.
Costă 80 DKK (aproximativ 11 euro) și poate fi folosit pe toate mijloacele de transport din 4 zone, asta incluzând și aeroportul. Nu este nevoie de validare, este valabil timp de 24 ore din momentul achiziției.
Dacă luam bilet simplu aeroport – centru m-ar fi costat 36 DKK pe sens, deci 72 total. Dar așa, cu abonamentul, am mai putut să mă plimb și prin oraș cu ferry, metrou și autobuz. Detalii despre prețul biletelor în funcție de zonele acoperite găsiți aici.
Am avut 4 obiective pe care am vrut să le vizitez neapărat: Portul (Nyhavn), Mica Sirenă, Christiania și centrul.
Dacă în port sau la Mica Sirenă nu aveam ce să văd nou, în centru am văzut și lucruri pe care le-am ratat prima dată.
De exemplu două clădiri foarte frumoase, Biserica Sfântul Petru (Sankt Petri Kirke) și Church of the Holy Spirit (Helligaandskirken). De la cea de-a doua am mers spre Podul Regina Louise (Dronning Louises Bro), și chiar puțin după, toată zona fiind foarte animată, peste tot terase și magazine.
Lângă „Sfântul Spirit”, pe partea opusă celebrei străzi Stroget, am ajuns în Piațeta Grabrodretorv. E micuță, dar sunt câteva terase și de jur împrejur sunt clădiri frumos colorate.
Până la pod, pe partea stângă, am descoperit o piață agroalimentară, Torvehallerne.
De data aceasta am vizitat și interiorul Primăriei, fiind deschisă publicului.
Știu că am zis-o și prima oara, dar un absolut „must see” este Freetown Christiania.
Simți că intri în cu totul altă lume.
Aici, pe Pusher Street, sunt standuri improvizate de unde poți cumpăra iarbă sau hash, ilegal, bineînțeles.
De cum intri, se simte miros puternic de iarbă, parcă ai fi în Amsterdam 🙂
În toată zona „comercială” sunt semne că nu ai voie să fotografiezi. Nici n-am mai încercat să o fac. Deja îmi șterseseră mai devreme cei din aeroport o poză din motive de securitate, iar cu câteva zile în urmă cei care păzeau Ambasada SUA din Sarajevo m-au pus să le arăt pozele făcute și să le șterg 🙂
Mereu la începutul străzii stă cineva de șase, în caz că vine poliția, dar care e atent și la cei ce vor să facă poze.
Data trecută chiar am prins o razie a poliției.
O vizită aici e o experiență de neratat.
Deși, cum am zis, era frig, înnorat, Copenhaga e un oraș foarte animat. Străzile erau pline de oameni, terasele la fel.
Și absolut nimeni nu purta mască 😍
PS: ca idee, o bere Carlsberg la ea acasă, în alimentară (7 Eleven), costă 21 DKK (14 lei), fiind ofertă, două la 35 DKK (aproape 25 lei).
