Slatina… ce poți vedea în orașul cu cel mai trist Centru Vechi

Cu siguranță nu s-a gândit nimeni să facă vreun city break în Slatina, dar eu mi-am propus să văd toate orașele reședință de județ 🙂

Veneam de la Craiova spre casă (Constanța), așa că a fost momentul perfect să vizitez Slatina, județul Olt.

Orașul are aproximativ 70.000 de locuitori.

Chiar la intrarea în oraș am oprit să fotografiez Podul Olt peste Râul Olt 🙂

A fost construit între 1888-1891, fiind al doilea pod de fier din România, după cel de la Cernavodă, peste Dunăre.

Imediat după pod este Monumentul din bronz, în mărime naturală, Ecaterina Teodoroiu, fiind primul din țară ridicat în memoria eroinei. A fost inaugurat în 1925 în prezența Reginei Maria.

De aici am urcat pe Dealul Grădiște, la Casa Căsătoriilor. De sus se se vede cam tot orașul.

Aici, la 1 decembrie 2012, a fost amplasat cel mai mare drapel național la momentul respectiv, cu o dimensiune de 391 metri pătrați.

Drapelul este arborat și acum.

Până acolo e un zid foarte interesant plin de graffiti.

Recomand să urcați cu mașina, pe jos cred că poate fi destul de obositor.

După asta am plecat spre Centrul Vechi. Am parcat mașina pe str. Mihai Eminescu, chiar lângă Muzeul Județean Olt. Cea mai frumoasă clădire din oraș, aș zice eu, construită în 1887.

Puteți parca și vizavi cumva, la Kaufland 🙂

La vreo 100m, pe str. Dinu Lipatti 25, este celebra cofetărie „Atletul Albanez„, înființată în 1912 de către familia Memish.

Este singura firmă privată din România care a funcționat neîntrerupt în perioada comunismului.

Din păcate, în momentul vizitei mele, se afla în renovare, dar pe geam era un anunț de unde am aflat că au și o cafenea, Enver Memish & Fiii, pe bd. A.I. Cuza 22.

Atenție, dacă vreți să mergeți acolo, nu sunt locuri de parcare chiar în față, eu am lăsat mașina în parcarea Anaf, cu vreo 50 m înainte.

Am luat o cafea, o bragă, o baclava… excelente. Chiar recomand, dacă ajungeți prin Slatina.

Revenind la Centrul Vechi… nu știu dacă mai funcționează ceva, fiind duminică, oricum totul ar fi fost închis, dar pare complet părăsit.

Strada Lipscani, pietonală ce începe din fața Primăriei, era probabil la un moment dat locul de promenadă a orașului.

Sunt multe clădiri vechi, superbe, dar lăsate în paragină acum.

Nu pot decât să îmi imaginez că a avut o perioadă de glorie, când zona era plină de viață. Acum, totul pare foarte trist.

Mie, personal, nu mi-a displăcut, îmi plac locurile abandonate, chiar am dat două ture. Dar imaginea este totuși dezolantă.

Cu toate astea, am văzut că au iluminat public pe LED, părea din cu totul alt film 😳

Am trecut și pe la Catedrala Sf. Gheorghe, oarecum în zonă, dar porțile erau încuiate 🙁

Pe Google Maps îmi arăta că ar fi Muzeul Județean de Etnografie vizavi, însă era doar o clădire abandonată.

Per total, aș zice că a fost o experiență interesantă.