Nicosia (Lefkoșa în turcă) este capitala Ciprului și a Ciprului de Nord, fiind împărțită în două în urma invaziei turcești din 1974.
Este cel mai mare oraș de pe insulă, cu aproape 120.000 locuitori (~55.000 în sud, ~61.000 în nord).
În partea de sud se vorbește limba greacă, iar în nord turca, dar n-am avut probleme nicăieri să mă înțeleg în engleză.
În ambele părți circulația auto e pe stânga.
Cum am ajuns în Nicosia
Nicosia nu are aeroport, cel mai aproape e cel din Larnaca, unde aterizează WizzAir. Ar mai fi Pafos (Paphos), unde ajunge Ryanair.
Dacă, la fel ca și mine, aveți cazare în Larnaca, și vreți să mergeți în Nicosia cu autobuzul, puteți lua Intercity din stația Finikoudes de pe faleză. Călătoria durează o oră, o oră și un sfert, în funcție de trafic.
În Nicosia autobuzele Intercity ajung în Central Bus Station.
Ce am văzut în Nicosia
Chiar lângă stația de autobuz e un parc foarte frumos, Eleftheria Square și Primăria.
De acolo am mers pe strada Ledra, la capătul căreia se află punctul de trecere pietonal spre Cipru de Nord.
Până la graniță m-am mai plimbat și pe străduțele adiacente.
O biserică interesantă în zonă este Panayia Phaneromenis, situată într-o piațetă foarte drăguță, unde sunt și câteva terase.
Catedrala Ortodoxă Sf. Ioan este ceva mai departe de centru. Acum n-am mai ajuns la ea, o văzusem la vizita precedentă.
În fine, am trecut granița și am intrat direct într-un bazar tipic turcesc.
Trecerea se poate face cu pașaportul sau cu buletinul (cartea de identitate).
Prețurile sunt atât în euro, cât și în lire turcești.
Câteva puncte de interes pe aici:
– Biserica Sf. Nicolae, transformată în moschee acum;
– Moscheea Selimiye (fosta Catedrala Sf. Sofia);
– Bazarul Bandabulia, nu e cine știe ce, dar dacă tot sunteți în zonă 🙂 ;
– Hanul Buyuk, în interiorul căruia sunt terase și magazine cu suveniruri;
– Hanul Kumarcilar, foarte aproape de Buyuk, dar mai mic. Aici sunt câteva magazine cu suveniruri;
– Piața (square) Ataturk, cu fântână din perioada otomană și o columnă venețiană;
– Poarta Kyrenia (de aici puteți lua autobuz spre Varosha).
Neapărat să mergeți spre Parcul Sinir. Nu pentru parc, ci ca zonă. Sunt câteva străduțe foarte frumoase pe aici, cum ar fi Dreviș Pașa sau Muftu Haci Ali. De asemenea, pietonala Zahra e de neratat. Găsiți multe terase, călduri superbe, bonus puteți admira Zidul Venețian și un turn de supraveghere ONU.
Deja, cum mă îndepărtam de centru, prețurile erau trecute doar în lire turcești. Am luat două baclavale, am putut achita cu Revolut.
Tot în partea de nord am și mâncat, la Restaurant Kelebek. Prețurile erau afișate în euro, și se poate plăti și cu cardul.
Am petrecut cam o oră în partea grecească și aproape trei ore în cea turcească.
Lăsând la o parte problemele politice, strict turistic, partea de nord mi s-a părut mult mai interesantă… și parcă oamenii mai prietenoși 🙂