MihaiB Pentru că restricțiile astea mă termină, și nu știi de la o zi la alta ce se mai modifică, prefer de ceva timp să călătoresc în țară… cel puțin până se mai așează lucrurile.
Așa că săptămâna trecută am mers câteva zile prin nordul țării, destinația finală fiind Maramureș.
De data aceasta punctul de start și de întoarcere a fost Pașcani.
Prima oprire a fost în Borsec.
Mai fusesem o singură dată, acum câteva luni, mi-a lăsat o primă impresie destul de bună și voiam să revin.
Am lăsat mașina în parcarea de lângă Centrul de Informare Turistică și am luat-o pe Aleea 7 Izvoare până la fosta Policlinică, clădire abandonată acum. Din păcate am văzut mai multe astfel de clădiri, însă și destule renovate, ceea ce mă face să cred că începe să se investească în stațiune. Bănuiesc că a fost o perioadă mai lăsată in paragină, însă pare că își revine. Cel puțin impresia asta am avut-o eu.
După aceea am fost în Poiana Zânelor, un loc minunat, perfect pentru relaxare.
Acum doar am stat pe o bancă și m-am bucurat de priveliște. La vizita anterioară ne-am plimbat și până la Grota Urșilor, situată puțin mai jos.
După Borsec am plecat spre Dorna Arini (situată la câțiva km de Vatra Dornei).
Știu, ne-am dus și ne-am întors vreo 90 km în total, am să explic mai târziu de ce 🙂
Cu ocazia asta am coborât și lângă Piatra Teiului (o găsiți pe Google maps). Data trecută când am trecut pe acolo era înconjurată de apă.
Drumul DN17B, de la Poiana Teiului spre Dorna Arini, pe lângă râul Bistrița, e superb.
Deși se prezintă în condiții foarte bune, am mers încet, cu geamul deschis, radio oprit, să profit cât mai mult de natura din jur.
În Dorna Arini am vizitat Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, unde se află și un complex spa, toate ridicate de ÎPS Teodosie. Tot aici este și casa natală a Arhiepiscopului Tomisului.
În Dorna Arini am stat la Pensiunea Doru’ Muntelui. Nu pot să comentez prea mult despre cazare deoarece n-am stat mai deloc acolo. Am ajuns la 12 și ceva noaptea în cameră și am eliberat-o a doua zi dimineața.
Următoarea zi am plecat spre Vișeu de Sus, unde am avut cazare la Casa Mocăniței. Foarte ok totul, locație, gazde, curățenie, preț 🙂
Pe drum ne-am oprit vreo 30-45 minute pentru a ne plimba prin comuna-muzeu Ciocănești din județul Suceava. Aici majoritatea caselor sunt pictate asemenea ouălor încondeiate.
Drumul DN18 ce leagă Bucovina de Maramureș este o minunăție 😍 Sunt construite și câteva parcări pe traseu unde am oprit pentru a admira mai bine frumusețea locului. Șoseaua se prezintă în condiții foarte bune.
La Cota 1416 Pasul Prislop era încă zăpadă. La vreo 10 km după acesta e o cascadă micuță pe partea dreaptă.
În Vișeu am vrut să ajungem pentru a ne plimba cu Mocănița, lucru pe care l-am făcut ziua următoare.
Din Vișeu de Sus ne-am mai plimbat prin împrejurimi, dar voi scrie despre asta separat, deja iese prea lung articolul 🙂
Oricât de superb a fost drumul la dus, am vrut să ne întoarcem pe alt traseu, să vedem ceva nou. Așa că am luat-o spre Bistrița, oraș pe care l-am văzut pentru prima dată și chiar mi-a plăcut.
Până acolo am vizitat Muzeul Memorial „George Coșbuc”, care se află între Vișeu de Sus și Năsăud. Am mai oprit puțin pentru o plimbare scurtă prin Năsăud. Apoi am vrut să vizităm și Muzeul Memorial „Liviu Rebreanu”, situat între Năsăud și Bistrița, dar era închis.
DN17C între Moisei și Salva se prezintă în condiții ceva mai proaste față de restul, cu care am fost obișnuiți :), dar oricum, acceptabil.
Din Bistrița am mers spre Toplița pe DJ154 și DJ154B până am ajuns la E578, ce leagă Reghin de Toplița. Deși sunt drumuri județene, se prezintă în condiții excelente (exceptând o mică porțiune în județul Mureș), și, din nou, pe o porțiune de drum am avut parte de peisaje extraordinare.
În Toplița mai fusesem o dată, cu doar câteva luni în urma. Voiam să revăd cascada cu apă termală, dar mai ales să cumpăr bere Csiki Sor 🙂 Nu știu dacă ați auzit de ea, este o bere artizanală produsă lângă Miercurea Ciuc. Pentru mine e cea mai bună bere, după Prishtina. La doză n-am găsit-o decât în Harghita, așa că umplu portbagajul când ajung în zonă 😂
Din Toplița am plecat spre Pașcani, că deja se făcea târziu și ne prindea ora 22 pe drumuri 🙂
Aaa, ziceam pe la început că am facut vreo 90 de km degeaba, ne-am dus spre Borsec, după care ne-am întors și am mers spre Dorna Arini.
Inițial aveam alt itinerar conturat, prima seară trebuia să ajungem în Bistrița.
Dar imediat după ce am ieșit din Târgu Neamț mi s-a aprins beculețul în bord că nu am antigel 🙁
Am deschis capota, era ud peste tot, sunt paralel cu treburi de-astea, dar mi-am dat seama că nu-i bine 😬
Am pus apă, și am zis să mergem mai departe, nu abandonăm planul.
Până la Borsec am mai completat cu apă de vreo 6-7 ori.
Era clar că nu prea mai putem merge așa. Problema era că era a doua zi de Paște și toate service-urile închise.
Dar dacă tot am ajuns în Borsec, am zis să ne plimbăm puțin, ne relaxăm, și vedem pe urmă ce facem 🙂
Când Universul e de partea ta, lucrurile se leagă 🙂 M-a sunat un fost coleg de facultate, care stă în Dorna Arini. Am vorbit puțin, i-am zis ce am pățit, și mi-a zis să merg la el, că tatăl lui e mecanic 🥳Dacă nu pot, trimite platforma după mine.
Am reușit să ajung, ne-a invitat la grătar, a dat de băut, s-a ocupat și de cazare acolo, nu mi-a luat bani nici pe reparație. Ce să mai zic, niște oameni de nota 20.
A fost miracolul de Paște 🙂
Încă o dată mi s-a demonstrat că oamenii din Bucovina sunt deosebiți.
În total am făcut 850 km, plus 1000 Constanța – Pașcani si retur.
Știu că am mai zis-o de câteva ori, dar trebuie să mă repet, drumurile pe acolo oferă niște priveliști senzaționale, e o plăcere să conduci.
